Despre scrisori

Data fiind venerabila varsta a deprinderii de a coresponda, e limpede ca scrisorile au aparut cu mult timp inaintea hartiei.

Unele popoare din Asia au scris pe tablite de argila, vechii egipteni au folosit cu predilectie papirusul, iar la greci si romani, papirusul a coexistat cu tablitele de ceara, prinse intre doua (diptic) sau mai multe (triptic, poliptic) "coperte" de lemn. Expeditorii acestor tablite-scrisori, le legau si sigilau cu peceti proprii, garantand inviolabilitatea corespondentei.

Romanii din perioada imperiului au utilizat pentru scrisori, asa-numitele acte epistolare, duse la destinatie de tabellarius (precursorul factorului postal) sau pe distantte mari, de tabellaria navis (corabii postale).

Indienii si chinezii scriau pe frunze de palmier, abia in secolul III e.n. a intrat in uz pergamentul, care era obtinut din piei de animale prin tabacirea si prelucrarea acestora dupa procedee speciale, spre deosebire de pergamentul de azi, care este de origine vegetala, obtinut prin tratarea chimica a pastei de bumbac. Cariera pergamentului a fost insa de scurta durata, detronat fiind de hartia venita din China, trecand prin peninsula Arabica, ajungand in fine in peninsula Italica de unde a pus stapanire pe intreaga Europa; asta nu inainte de a izgoni papirusul din Egipt.

Alte accesorii s-au perfectionat mai tarziu; astfel, penitele confectionate din otel si-au facut aparitia abia la sfarsitul secolului XVIII, iar putin mai tarziu s-a inventat plicul.

De acum, poti trimite scrisori pe internet sub forma animata, intr-un plic pe care este aplicat un sigiliu rosu, astfel poti pastra traditiile din trecut dar si comoditatea din prezent.